Printre butoaie

Acum doua zile le impartaseam colegilor nemarginita mea uimire ca, in ciuda faptului ca cei mai multi dintre ei sunt bolnavi, de mine inca nu s-a atins molima. Cauza acestui "virus" aparut subit ar fi schimbarile bruste de temperatura, si-anume dintre statul in baruri, dansatul in cluburi si haladuitul pe strazi in ploaie. Eh, m-am mirat cam degeaba; ieri m-am trezit cu o tuse majestuoasa, dar asta nu m-a impiedicat sa-mi petrec toata noaptea pe drumuri si sa ma maimutaresc timp de vreo 3 ore pe ritmuri latino si intr-un nor de fum. Acum sunt bolnavioara tare, si singurica, nu e nimeni sa-mi faca ceiut si sa aiba grija de mine :((. Ma alint si eu, nu piere iarba rea atat de repede. Mi-e doar ciuda ca nu prea pot vorbi si am o stare extrem de neplacuta. Iar cand ma simt rau din punct de vedere fizic, incepe si moralul sa atinga cote asemanatoare temperaturilor din Canada din timpul iernii. Astazi as vrea sa citesc notitele, si sper sa reusesc pana diseara. Iar trebuie sa dau o fuga pana in centru pe la 9 seara, sa-mi iau la revedere de la niste colege care se intorc acasa; speram sa petrec o seara linistita, dar e mai important sa fiu alaturi de ele; de boala ma pot bucura si maine.
Marti ma mut in apartament. N-am mai locuit pana acum cu cineva strain, sunt nerabdatoare sa incerc si experienta asta. Doua colege din Germania, una din Italia si... eu (de peste tot, dupa cum spun Erasmusii :P).Cu toate ca am plecat acum 7 ani de-acasa, este pentru prima oara cand ma aflu singura intr-un loc strain. Chiar si-aici l-am avut pe Luis, care mi-a purtat de grija de ma gandeam c-o sa ma adopte; m-a prezentat imediat prietenilor lui, m-a sunat de fiecare data cand ieseau (adica zilnic), facandu-mi astfel integrarea mult mai usoara. In ceea ce priveste noul val de studenti, am fost pe cont propriu, si pot spune ca m-am descurcat foarte bine. Sper sa apuc sa scriu zilele astea despre fiecare dintre colegii mei, mi-ar placea sa pastrez impresiile din primele zile pentru a le compara apoi cu cele de la plecare. Dar nu vreau acum sa ma gandesc la acel moment. As avea deja prea mult de gandit...