Zambet in ploaie

Este ora 4.00 si eu stau degeaba, la facultate, fata in fata cu "Richard II" :). Fug de-acasa la 3.00, sa am timp sa trec pe la banca si sa ajung pana la 4.00 la facultate. (Re)incepuse ploaia, asa ca a trebuit sa car dupa mine si mastodontul alb cu negru, avand in vedere ca umbrela cea mica s-a stricat. Ajung fericita la facultate la 3:47 (nu stiu cum am reusit, dar a iesit bine, nu-mi place sa intarzii) ca sa aflu ca grupul care urma sa vina astazi a anulat vizita din cauza vremii. Come on, nu pot sa spun ca este uragan afara! Nu-mi place sa stau fara sa fac nimic, si tocmai asta am de facut :). Shakespeare imi face cu ochiul de pe masa, stie ca nu il pot lasa sa zaca acolo... trebuie, totusi, putina rabdare, avem 2 ore de petrecut impreuna si eu trebuie sa-mi incarc bateriile inainte de a ma infrupta din minunatiile pe care le are de oferit.
Pe langa toate "nenorocirile" :) pe care le-am descris, astazi mi s-a intamplat si ceva foarte placut si surprinzator: mergeam pe strada si zambeam! Zambeam din toata inima, nu ma puteam abtine, se uitau foarte multi trecatori la mine si unii chiar imi intorceau surasul. Este adevarat ca mi se intampla foarte des sa ma gandesc la micul meu si sa zambesc fara sa-mi dau seama, dar de data asta simteam ceva diferit... nu stiu, parca eram putin eliberata de stresul cotidian, parca exista ceva sau cineva care imi luase o greutate de pe umeri, parca rasarise un soare bland, cu toate ca afara era innorat si ploua cu pisici si caini :). Acum ma simt extrem de bine, chiar daca am inceput post-ul ca o carcotasa ce sunt... e in natura omului sa observe intai inconvenientele din viata sa si abia apoi sa aprecieze micile/ marile minuni ce ii infrumuseteaza clipele. Parca nu as vrea sa folosesc mai multe cuvinte...cred ca e de-ajuns... gata cu punctele de suspensie pe tema asta.
Am scris in limba romana... asa am simtit acum...
Multumesc mult pentru ajutor... hmm, ciudat, nu stiu ce nume sa folosesc...am uitat sa intreb :)...dar multumirile au aceeasi implicatie afectiva, nu conteaza atat de mult un nume.
Cand ajung acasa, voi incerca sa postez din nou poza anterioara, imi place mult de tot. Si ar trebui sa-i scriu Irinei...