Ce s-a mai schimbat

Este oficial! Nu voi mai locui in Canada prea mult timp! Bine, oficial pentru mine, mai am de purtat cateva discutii cu sotul meu la revenirea in tara... aia. Cum m-as mai putea intoarce la stilul acela de viata cand aici imi pot permite sa fiu eu, fara a ma simti ingradita si frustrata? Ca sa nu mai spun ca aici imi pot face doctoratul fara a trece prin masterat :D. In 2 saptamani merg la Salamanca pentru a ma interesa daca au loc si pentru mintea mea cu pitici pe cale de disparitie. Nici Madridul nu pot spune ca-mi displace... daca e in Spania, e de bine. Ce tot spun eu? Daca e in Europa, e minunat! Dar, cum eu ma specializez in acest domeniu, ar fi de preferat sa ma aciuez pe-aici.
Incepusem sa ma gandesc ca sunt eu mai ciudata, antisociala si alte alea. Atunci cum se face ca aici nimeni nu ma crede cand spun ca sunt timida si cand mi se repeta mereu ca sunt invidiata pentru stilul meu... care mie mi se pare extrem de natural? Cum se face ca, in sfarsit, imi permit sa fac ceea ce doresc, cand am pofta si cu cine vreau? Nu am planuri, si totusi niciodata nu am timp. Nu mai am nevoie sa mentin relatii de complezenta; imi place de tine, stau cu tine; ma stresezi, nu ma uit urat la tine, dar aleg sa-mi petrec timpul cu altcineva sau singura... nu ca ar fi cazul. Am fost bolnava timp de-o luna, dar nu am simtit. Raceala nu trece cu pastile sau cu timp petrecut in pat, ci cu viata! Nu stiam ca dansatul in ploaie sau intinsul pe o banca in parc la 3 dimineata sunt cele mai bune leacuri pentru durerile fizice.
Nu mai am nevoie de confirmari care, culmea, exact acum se trezesc sa vina! Stiu, oameni buni, stiu :)! Nu imi trebuie decat ceea ce am. In sfarsit, pot spune ca nu am ceea ce-mi doresc, ci imi doresc ceea ce am!
Mi-am dat seama si de faptul ca nu am regrete; fiecare pas pe care l-am facut, gresit sau bun, m-a adus aici. Sunt fericita pentru ca sunt eu insumi; nu-mi mai doresc sa fiu altcineva.
Nu-mi mai este teama de iunie/ iulie. Daca acea perioada nu ar exista, nu ar avea valoare aceste luni. Si nu as avea ocazia sa raman eu.
Carpe diem! In sfarsit!