Fara legatura

Pana acum ma zbateam in mocirla nestiintei; am intrat acum intr-un profan cultural (cum pot scrie asa ceva?!) si raman muta. Poate e mai bine ca nu am cuvinte, pe care le-am inlocuit cu trairi. Inainte aveam sentimente, acum simt.
Pana marti, cand ma voi muta intr-un apartament central, locuiesc la marginea oraselului, langa universitate, ce-i drept, dar la aproximativ 30 de minute de zona magica. Prefer sa fac 20 de minute pana la universitate dimineata decat sa fiu nevoita sa merg la orele 4-5 dimineata pe jos pana la camin. E adevarat ca mereu se ofera cineva sa ma insoteasca, dar ma gandesc ca si acei oameni se trezesc devreme pentru a merge la cursuri si uneori nu accept. Ieri toti Erasmusii "radeau" de mine, dupa ce li s-a povestit cum am alergat ca un catel batut in intampinarea unui grup ce venea din urma. De ce? Un individ care pana sa ajung eu la el statea "linistit" sub un acoperis, pentru ca ploua, m-a intrebat unde este nu stiu ce strada (la care i-am si raspuns... damn!), dupa care a inceput sa puna alte intrebari, la care eu mi-am continuat drumul. Din secunda in care a inceput sa mearga in spatele meu, am hotarat sa ma intorc in apartamentul unor prieteni si sa-l iau de aripa pe unul dintre baieti pentru a ma duce acasa. Am avut norocul sa ma intalnesc cu un grup, dupa cum spuneam, dar de-atunci parca numai despre cat eram eu de speriata se vorbeste. Sper sa schimbe subiectul la petrecerea din seara asta...
Am 3 cursuri de literatura pe care le preda acelasi profesor. In primul curs, de literatura moderna, a vorbit fara incetare 2 ore despre evenimentele din diferite tari si efectul unora asupra celorlalte. Pacat ca eu am ajuns doar in a doua parte, dar tot a reusit sa ma impresioneze. La celelalte cursuri nu s-a dezmintit. Problema ar fi urmatoarea: astazi a venit si s-a asezat langa mine, de unde nu s-a mai ridicat intreaga ora (45 de minute, mai exact). Nici n-am putut sa scriu ce spunea, mi-era rusine de scrisul meu oribil si de pozitia "avara" pe care o asum in astfel de situatii (acopar foaia si intind coatele in toata maretia lor). Bine ca mai stiam si eu cate ceva din ce mentiona el, plus ca era cam greu sa fiu distrasa, cand si-asa ma simteam destul de inconfortabil. Sper sa nu se mai intample.
In majoritatea claselor suntem cate 5-6 studenti. De la minimum 19 si maximum 32, cum m-am obisnuit in Canada, saltul este destul de mare si inca nu m-am obisnuit cu bancile goale. In fiecare ora ma intreb cum este posibil sa platesti un profesor pentru a preda unei "clase" de... 4 studenti. Atatia suntem intr-un cus, pe care eu l-am luat doar pentru ca se potrivea in orar si mi s-a parut interesant, fiind vorba de etimologie; credit nu voi primi; daca se suprapunea cu un altul, nu as fi calcat acolo, si-ar fi ramas... 3 studenti! Nu prea ma intalnesc cu cei din programul de schimb; cu exceptia a doua cursuri (si a unui coleg danez care este in majoritatea celorlalte), am in clasa doar spanioli, ceea ce nu pot spune ca-mi displace enorm; e adevarat ca nu am ocazia sa socializez prea mult la scoala, cu toate ca ne intalnim in pauze si ne povestim rapid ce este mai "important", dar astfel pot sa intru in vorba si cu nativii, lucru pe care altfel probabil nu l-as face. Ei nu sunt foarte deschisi, nu vin la tine sa te intrebe ce si cum, dar in momentul in care te apropii tu, nu te resping si pot fi chiar foarte amabili... sper sa inlocuiesc cuvantul acesta cu "pietenosi" in curand. Deja am un proiect la care voi lucra cu 3 fete de aici; am crezut ca nu vor fi prea incantate de vestea asta, ca s-ar putea gandi ca le trag in jos, dar au parut bucuroase sa ma alature grupului lor si chiar am stat de vorba in pauza despre asta. Mi-era teama ca nu voi apuca sa schimb o vorba cu nativii, dupa cum fusesem "avertizata", dar ma bucur sa vad ca semestrul nu se anunta a fi asa.
Party diseara! Cica iar ar trebui sa ma costumez, dar chiar n-am de gand sa cumpar alte parascovenii, si "costumul" folosit sambata (sau duminica, nu mai stiu exact :P ) este deja expirat. Poate merg toti deghizati (cu toate ca ma indoiesc), si-atunci voi fi si eu diferita... costum de om normal, ceea ce nu as spune ca sunt, nu acum, nu aici. Sau sunt?
Mai am 3 ore... ar trebui sa incep sa ma pregatesc :))).