Durere...

Iata ca si premierul Calin Popescu Tariceanu s-a imbolnavit. Pardon, si-a intortocheat ligamentele pe la genunchi... se mai incurca itele si pe la case mai mari! Daca adaugam si operatia de menisc, rezulta vizita la Paris! Suferinta acestui domn imi ofera inspiratia pentru a crea versuri, imi atinge cea mai sensibila fibra, imi bulverseaza sentimentele, ma face sa rad si sa plang in acelasi timp... cer intermitenta de un minut, sa-mi sterg lacrimile, ca deja mi s-au aburit ochelarii! Auuuuuuu... "amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc".... ma duc cu gandul la presedintele Traian Basescu, cum nu am scris nimic despre operatia de hernie de disc la care a fost supus cu cateva luni in urma la Viena :( ! Nu stiu daca aveam blog atunci, dar asta e un alt motiv pentru care sufar acum... cata desconsiderare din partea mea! Ar rezolva ceva autoflagelarea? Sunt dispusa sa fac orice pentru a-mi recapata linistea... nu, nu, iar dau dovada de siniubire. Mai punem 13 lovituri, sa fie cu noroc.

Banuiesc ca presedintele tarii si mana sa... (era sa zic "dreapta") nu ar putea fi operati in spitalele din Bucuresti, cu atat mai putin in cel din Constanta. Nu stiu daca le-ar merge conectia la internet, ca am inteles ca doar de asta si de televiziune au nevoie pentru a conduce tara. Sa nu mai vorbim despre gandacii care ar putea intra in computer si cine stie ce fisiere importante ar face sa dispara, daca nu chiar l-ar strica de tot.

Mai fac si eu haz de necaz; ii doresc "insanatosire grabnica" primului-ministru, orice problema de sanatate trebuie luata in serios, dar ma deranjeaza si pe mine unele lucruri...