Mea culpa

Experienta Erasmus nu prea poate fi inteleasa daca este privita din exterior. De curand am descoperit o asemanare intre intensitatea cu care traim aici si ceea ce am simtit in anii ulteriori plecarii din Romania. Sentimentele capata noi coordonate, relatiile evolueaza frenetic si simti ca intr-o zi traiesti un an de viata normala.
Am pierdut de 2 ori. De fapt, eu inca sper sa nu fie acesta adevarul, dar faptele tind sa ma descurajeze. Nu vreau sa mai pierd o a treia, a patra si a cincea oara. La inceput s-au pus intrebari asupra retinerii mele si le-am evitat cu brio. Intr-una din noptile urmatoare mi-am deschis putin sufletul si am impartasit temerile mele; mi s-a replicat ca fugind nu pot trai si ca nu ma pot gandi de pe-acum la sfarsit (cu toate ca stiu sigur ca isi va face aparitia; stiu si cand). "Nu-ti fie teama de fericire, Mirela, traieste fiecare clipa si nu te gandi la ce va urma!" Am facut-o, era ceea ce imi dicta sufletul, cu toate ca mintea isi trimisese de multa vreme piticii pe metereze.
Acum vine vacanta si ei pleaca acasa. Nu pare atat de dificil; mama va veni aici, nu am mai vazut-o de doi ani... vor trece usor cele 10 zile... Si totusi, eu simt ca incerc sa ma indepartez de ei, deoarece deja doare un pic. Imi este teama... nu vreau sa se repete, nu mai pot sa pierd. De unde sa mai pierd? Cum sa traiesc dupa cum doresc si totusi sa nu raman cu goluri? Daca acum simt astfel... ce se va intampla in iunie, cand drumurile noastre se vor desparti pentru... ei spun doi ani... si apoi? Voi merge in Italia pentru o saptamana... dupa care vor trece alti si alti ani... Prieteniile nu rezista astfel, oricat as fi incercat eu sa cred... oricat as fi simtit. Astfel de promisiuni sunt facute pentru a fi incalcate... lucru dovedit; de ce sa cred iarasi ca ne vom vedea, ca totul are continuitate?
Deja am inceput sa sap; de data asta vreau sa am eu harletul. Fie numai pentru 3 zile; stiu ca atunci cand vor reveni voi arunca toate uneltele si voi face pasi gigantici, ajungand mult mai departe de punctul "interzis". Pentru ca sunt eu. Si nu invat niciodata.